La Mijloc De Codru De Mihai Eminescu

Codrul simbolizează în poezia lui eminescu eternitatea naturii în raport cu fiinţa umană trecătoare.

La mijloc de codru de mihai eminescu. şi de lună şi de soare. Versuri mihai eminescu la mijloc de codru la mijloc de codru des toate pasarile ies din huceag de alunis la voiosul luminis luminis de langa balta care n trestia inalta leganandu se din unde in adancu i se patrunde si de luna si de soare si de pasari calatoare si de luna si de stele si de zbor de randunele si de chipul dragei mele. La mijloc de codru poezia se numeşte la mijloc de codru pentru că aici este locul din care geniul liric priveşte natura şi în care adună toate frumuseţile ei. La mijloc de codru des.

La mijloc de codru des toate pasarile ies din huceag de alunis la voiosul luminis luminis de langa balta care n trestia inalta leganandu se din unde in adancu i se patrunde si de luna si de soare si de pasari calatoare si de luna si de stele si de zbor de randurele si de chipul dragei mele. Toate păsările ies din huceag de aluniş la voiosul luminiş luminiş de lângă baltă care n trestia înaltă. Si de chipul dragei mele. şi de păsări călătoare şi de lună şi de stele.

şi de chipul dragei mele mihai. La mijloc de codru des. Legănându se din unde în adâncu i se pătrunde. La mijloc de codru.

Toate păsările ies din huceag de aluniş la voiosul luminiş luminiş de lângă baltă care n trestia înaltă.